Scrisă între anii 50-54 D.C., prima epistolă a apostolului Pavel către Tesaloniceni, reprezintă una dintre cele mai timpurii epistole ale sale. Cronologic, este a doua epistolă, urmând celei către Galateni.
Tesalonicul era principalul port al provinciei Macedonia. Fiind plasat pe Via Egnatia – drumul ce lega Roma de estul imperiului, Tesalonicul era comparabil ca importanță cu Corintul și Efesul. Aici locuiau greci, romani, dar și o importantă comunitate evreiască.
Apostolul Pavel a predicat Evanghelia pentru prima dată în Tesalonic, în cea de-a doua sa călătorie misionară. În urma unei vedenii în care un bărbat îi ruga să treacă în Macedonia și să-i ajute (Fapte 16:9-10), Pavel, Sila, Timotei, Luca și alții au mers din Troa în ținutul Macedoniei. După mai multe popasuri în alte orașe au ajuns și în Tesalonic. Aici, Pavel a vorbit în sinagogă trei zile de Sabat, demonstrând că Iisus este Hristosul și că El trebuia să sufere și să învie din morți (Fapte 17:2-3). Unii iudei, o mare mulțime de greci și multe femei de frunte au crezut. Dar iudeii care nu au crezut au pornit o răscoală împotriva lui Pavel și a însoțitorilor săi. Astfel, Pavel și echipa sa au fost nevoiți să părăsească Tesalonicul în grabă (Fapte 17:10), mergând în Bereea. Deoarece iudeii din Tesalonic au urmărit pe Pavel și în Bereea, acesta a fost nevoit să plece imediat, pe mare, spre Atena, despărțindu-se de Sila și Timotei. Aceștia urmând să i se alăture cât de curând. Totuși, îngrijorat fiind de starea tesalonicenilor, Pavel îl trimite din nou pe Timotei ca să-i aducă vești, urmând să se întâlnească mai târziu în Corint. Imediat după întoarcerea lui Timotei din Macedonia, Pavel scrie această minunată epistolă către Tesaloniceni în care se simte atât bucuria pentru veștile bune cu privire la credința lor, cât și preocuparea pentru continuarea creșterii lor spirituale.
La scurt timp după prima epistolă către tesaloniceni a fost scrisă și a doua, tot din Corint. După primirea unor vești îmbucurătoare cu privire la tesaloniceni au venit și vești îngrijorătoare care vizau pătrunderea învățătorilor mincinoși printre ei, care învățau lucruri greșite cu privire la ziua Domnului.
Dumnezeu să folosească studiul acestor epistole atât pentru creșterea și consolidarea credinței noastre, cât și pentru a ne învăța atitudinea unei inimi de părinte spiritual, așa de frumos exprimate de Pavel:
Ştiţi iarăşi că am fost pentru fiecare din voi ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam şi vă adeveream să vă purtaţi într-un chip vrednic de Dumnezeu, care vă cheamă la Împărăţia şi slava Sa.
(1 Tesaloniceni 2:11-12)
Lasa un comentariu