Așa cum deja știm, biserica din Corint a fost plantată de apostolul Pavel în cea de a doua sa călătorie misionară. Nu există epistolă a Noului Testament atât de intimă și pasională ca 2 Corinteni, în care apostolul lasă să i se vadă dragostea, pasiunea, dar și durerea pe care o simțea în legătură cu starea corintenilor. Fără să greșim, am putea spune că această epistolă reprezintă o „radiografie a unei inimi de păstor”.
Se știe că schimbul de scrisori cu această biserică a fost mai amplu decât cele două epistole păstrate până astăzi. Astfel, comentatorii discută că ar fi între trei și cinci epistole despre care am ști. Dintre acesta, noi le avem păstrate, se pare, pe a doua și a patra, numite în Noul Testament 1 Corinteni, respectiv 2 Corinteni.
O posibilă ordine a scrierilor și evenimentelor asociate ar putea fi următoarea:
- Prima vizită a lui Pavel în Corint (F.A. 18:18-28).
- Prima epistolă către corinteni (menționată în 1 Cor. 5:9-11, acum pierdută).
- A doua epistolă către corinteni, păstrată în Noul Testament ca 1 Corinteni.
- A doua vizită la Corint (2 Cor. 2:1) – o vizită cu întristare.
- A treia epistolă către corinteni (acum pierdută), transmisă de Tit. Referiri la această epistolă găsim în 2 Cor 2:3-4 și 7:8-9.
- A patra epistolă către corinteni, păstrată în Noul Testament ca 2 Corinteni.
- A treia vizită în Corint (F.A. 20:2-3)
Prilejuită de amenințarea falșilor învățători care atacau atât învățătura, cât și autoritatea apostolului Pavel, 2 Corinteni este scrisă sub forma unei apologii, a cărei miză însă nu era persoana apostolului, ci credința corintenilor.
Nu se cunoaște exact cine erau falșii învățători și nici doctrinele lor. Știm însă că acestea aveau nuanțe iudaizatoare, gnostice și docetiste, care negau suferințele lui Hristos. Mai știm că unii dintre ei își atribuiau titlul de apostol.
Astfel, primele 7 capitole ale epistolei abordează acuzațiile aduse apostolului și integrității lucrării sale.
Capitolele 8-9 vizează îndemnuri practice în ce privește pregătirea unei colecte pentru sfinții în nevoie din Ierusalim, colectă promisă mai demult de corinteni și care a ajuns să fie prea mult amânată.
Capitolele 10-13 sunt în cea mai mare parte o apărare a apostoliei sale, cât și o denunțare a falșilor apostoli.
Afară de aceste tematici dominante, epistola are mai multe digresiuni explicabile probabil prin atmosfera pasională în care a fost scrisă.
Ne rugăm ca această epistolă, păstrată prin suveranitatea lui Dumnezeu să fie în canonul Noului Testament, să contribuie la creșterea discernământului nostru spiritual, la dragostea și unitatea bisericii. Să zidească credința noastră în Hristos și să ne apropie mai mult de El.
Cu dragoste în Hristos,
Echipa Pastorală a bisericii Bunavestire