Citește
13. El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui,
14. în care avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor.
15. El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, Cel întâi născut din toată zidirea.
16. Pentru că prin El au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute: fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.
17. El este mai înainte de toate lucrurile, şi toate se ţin prin El.
18. El este Capul trupului, al Bisericii. El este Începutul, Cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.
19. Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El
20. şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ, cât şi ce este în ceruri, făcând pace prin sângele crucii Lui.
Coloseni 1:13-20
Devoțional
Nu știm să fim singuri
O realitate pe care o experimentăm tot mai acut este că ne vine din ce în ce mai greu să fim singuri. Din ce în ce mai greu să medităm la splendoarea divină. Din ce în ce mai greu să reflectăm la texte ca acestea. Din păcate tot ce facem pare că trebuie să fie public. Trăim prin validarea celorlalți. Nu mai știm să ne retragem și să stăm singuri cu gândurile noastre. Cum stăm câteva minute singuri, capul ne este invadat cu tot felul de idei, probleme, îngrijorări. Blaise Pascal spunea că toate problemele omenirii sunt cauzate de inabilitatea omului de-a sta liniștit într-o cameră. Singur.
Dumnezeu găsit în singurătate
William Temple spunea: „Religia este ceea ce faci cu singurătatea ta.” Nu ce facem când suntem la biserică, când ne văd toți, când trebuie să salvăm aparențele. Nu când suntem pe Facebook sau Instagram. În singurătate. Cât de mult ne rugăm acolo? Ce facem cu timpul pe care îl avem liber? Unde ni se duce mintea? La ce visăm? Ne rugăm? Nu cred că este creștin care să nu aibă timp singur cu Dumnezeu. Nu cel care se roagă la biserică, ci cel care stă singur și îl caută pe Dumnezeu în ascuns.
Dumnezeu sau orice altceva
De ce ne este greu să ne rugăm? Pentru că în inimile noastre se dă un război cu privire la obiectul venerației noastre. Suntem creați să venerăm. Să adorăm. Îl adoram pe Dumnezeu sau vom adora orice altceva. Soren Kierkegaard spunea că starea naturală a inimii umane este să-și construiască identitatea în jurul a orice altceva în afară de Dumnezeu. Dar inimile oamenilor sunt atât de ușor de corupt- vorba unui personaj din Tolkien.
Cât de mult ne gândim la noi?
Cât de mult din zi petrecem în a ne sfinți pe noi? Cât de mult din rugaciunile noastre ne au în centru pe noi? Cât de mult suntem preocupați să construim platforme prin care să fim admirați de alții? Dar închinarea nu este despre noi, ci despre El.
Închinarea adevărată ne pune tot timpul la locul potrivit.
Roagă-te chiar acum împreună cu Benedict de Nursia.
O Tată sfânt și plin de har,
Dă-ne înțelepciunea de a Te vedea,
inteligența de a Te pricepe,
sârguința de a Te căuta,
răbdarea de a nădăjdui în Tine,
ochi să-ți contemplăm chipul,
o inimă care să cugete la Tine
și o viață care să te proslăvească;
prin Puterea Duhului lui
Iisus Hristos, Domnul nostru.
Amin!
Un articol de:
Lucian Bălănescu
Pastor
Pastor al bisericii Bunavestire din anul 2016, el este implicat în predicare și în lucrarea de tineret.
Lasa un comentariu