1-2 Petru

INTRODUCERE

Apostolul Petru este probabil cel mai proeminent ucenic al Domnului Iisus și un lider de seamă al bisericii primare în primele decenii după înălțarea lui Hristos. Ambele epistole sunt scrise într-un context de suferință și persecuție, iar scopul este de a-i ajuta pe credincioși să persevereze în credința lor, indiferent de greutățile de care au parte. Și aruncați asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuși îngrijește de voi. (1 Petru 5:7).

Prima epistolă este adresată celor mai multe grupuri de credincioși din toate epistolele Noului Testament și cel mai probabil este scrisă în jurul anului 64 AD. A doua epistolă a fost scrisă în Roma cu puțin timp înainte de moartea sa. Petru, apostol al lui Isus Hristos, către aleșii care trăiesc ca străini, împrăștiați prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia și Bitinia. (2 Petru 1:1)
O temă găsită în prima epistolă a lui Petru este aceea că, dacă au gândul ațintit la minunea ispășirii, ucenicii lui Isus Hristos pot îndura cu credincioșie suferința și persecuția. Fiecare capitol din 1 Petru vorbește despre încercări sau suferință, iar Petru le spune că încercarea credinței voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere, și care totuși este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava și cinstea, la arătarea lui Iisus Hristos (1 Petru 1:7, 9). Petru le-a amintit sfinților de identitatea și destinul lor pentru că ei sunt „o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor câștigat de Dumnezeu” (1 Petru 2:9). Scopul este ca cititorii de atunci și cei de acum să găsească în aceste rânduri speranță, încurajare și bucurie punând suferința în perspectiva identității creștine.

A doua epistolă este scrisă de Petru, cel mai probabil, cu puțin timp înainte de moartea sa la Roma, astfel că această scrisoare este una dintre ultimele sale mărturii. În calitate de martor ocular al transfigurării lui Iisus Hristos (vezi 2 Petru 1:16–18), Petru și-a îndemnat cititorii să crească în cunoașterea lor de Dumnezeu, să nu fie leneși și neroditori și să-și întărească chemarea care îi va
ajuta să nu alunece niciodată. (vezi 2 Petru 1:4–7). Temele centrale ale epistolei apar chiar în salutul din primele versete: centralitatea credinței în viața creștină, neprihănirea mântuitoare a lui Dumnezeu, domnia lui Iisus Hristos și importanța cunoașterii lui Dumnezeu și a Domnului Iisus Hristos.

Ne rugăm ca studiul celor două epistole scrise de apostolul Petru să fie pentru întreaga Biserică Bunavestire o ocazie de a reflecta mai mult la chemarea noastră, să ne încurajeze în momentele de suferință, să ne motiveze să creștem în sfințenie în lumina adevăratei Evanghelii, să ne luptăm pentru credința curată și să avem o dragoste fierbinte unii pentru alții.

4. Apropiați-vă de El, Piatra vie lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu.
5. Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă și să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos. (1 Petru 2:4,5)

 Echipa pastorală a Bisericii Baptiste Bunavestire București